Povesti Din Calatorii: Noua Zeelandă, Insula de sud

Datorită localizării ei la capătul lumii, Noua Zeelandă se numără printre cele mai târziu populate ţări de pe pământ. Acest lucru a ajutat-o foarte mult, pentru că natura s-a dezvoltat armonios fără a fi limitată în vreun fel de mâna umană, iar astăzi are peisaje ireale ce nu te mai saturi să le priveşti.

În ultimele 7 luni chiar am avut ocazia să vedem foarte multe locuri frumoase dar tind să cred că nici una din ţările vizitate de până acum nu are atât de multe peisaje minunate cum am întâlnit în Noua Zeelandă.

Poate toate anotimpurile în Noua Zeelandă au farmecul lor dar tind să cred că iarnă creează cele mai frumoase peisaje datorită munţilor acoperiţi de zăpadă în contrast cu câmpurile verzi de la bază.

Noua Zeelandă este formată din doua insule principale mari şi alte câteva mici, iar când ne-am pus prima dată întebarea care din cele 2 insule să le vizităm, a fost foarte greu să ne decidem doar asupra uneia aşa că am zis că trebuie să le descoperim pe amândouă.

Pentru că am găsit din Melbourne o ofertă tentantă la biletele de avion am început cu insula de sud şi odată ajunşi la destinaţie am închiriat o maşină şi am pornit într-o călătorie de neuitat.

Prima zi – Christchurch

Este cel mai mare oraş al insulei de sud şi dacă acum câţiva ani era unul foarte turistic şi plin de obiective importante astăzi din cauza cutremurelor devastatoare din ultimii ani a ajuns să scadă semnificativ atât în numărul de turişti cât şi în populaţie, iar clădirile istorice ale oraşului au suferit distrugeri enorme.

Te emoţionează foarte mult să vezi cum mai tot oraşul este acum în reconstrucţie iar clădirile ce au fost distruse parţial stau aliniate parcă aşteptând la rând pentru a fi renovate, totuşi peisajele frumoase au rămas acolo neatinse de furia din subteran.

Din păcate în urma cutremurelor din septembrie 2010 respectiv februarie 2011, două clădiri emblematice ale oraşului, Catedrala Romano-Catolică cât şi Catedrala Anglicană, pe lângă altele ce au scris istorie, au suferit pagube majore, iar din ele astăzi au rămas doar amintiri frumoase şi bucăţi de ziduri ce se încăpăţânează să rămână în picioare.

Atunci când vezi înainte imagini cu ce erau odată Catedralele iar când ajungi în faţa lor şi descoperi doar ruine, câteva lacrimi te încearcă fără să le poţi opri şi realizezi că toate lucrurile din viaţa pot dispărea în câteva secunde.

Acum Liturghiile Romano Catolice se ţin într-o mică Capelă iar cele Anglicane în Transitional Cathedral, o Biserică realizată de un arhitect Japonez special pentru a rezista la cutremure.

Christchurch are câteva grădini şi parcuri foarte frumoase în care indiferent de anotimp poţi face o plimbare relaxantă. Grădina botanică a fost înfiinţată în anul 1863 şi conţine colecţii de plante exotice cât şi locale. În apropiere se află şi Lacul Vicoria unde au loc foarte des întreceri cu bărci în miniatură ce sunt ghidate de pe marginea lacului de persoane chiar şi de vârsta a treia.

Iar dacă pe lac doar puteai privi bărcile în miniatură pe Râul Avon cel ce străbate oraşul poţi face o plimbare cu o barcă cu vâsle.

Dacă vrei să descoperi cultura Maori trebuie să vizitezi Muzeul Canterbury şi vei găsi multe artefacte cu poveşti fascinante. Noua Zeelandă s-a implicat mult în expediţiile din Antarctica de aceea tot la acest muzeu este şi o galerie dedicată explorării Antarcticii.

Ziua a doua - Drumul de la Christchurch la Franz Josef

Traseul de la Christchurch la Franz Josef a fost cel mai lung parcurs într-o singură zi, pe durata excursiei noastre în sud, am avut de parcurs în jur de 380km şi nici nu ne-am dat seama cum au trecut, cred pentru faptul că am avut pentru prima dată contact cu peisajele Noii Zeelande. Făceam opriri foarte dese pentru că cu cât înaintam părea că ceva şi mai frumos ne apare în faţă. Era un peisaj ce nu puteai să nu îl imortalizezi, câmpurile verzi cu animale ce păşteau în voie şi munţi ce se înălţau la orizont cu vârfuri pline de zăpadă.

Principala oprire trebuia să fie la Arthur's Pass ce este trecătoarea cea mai spectaculoasă peste Alpii de Sud dar ploaia torențială nu ne-a lăsat să admirăm priveliștea și am fost nevoiți să ne îndreptăm grăbiți spre destinație.

Ziua a treia – Franz Josef și drumul spre Wanaka

Am început ziua destul de devreme pentru că se anunţase o zi plină. Prima oprire a fost la Gheţarul Franz Josef, noi am ales traseul ce ducea până aproape de baza gheţarului, aproximativ 2 ore de mers dus-întors. Gheţarul în sine nu părea la fel de impresionant ca în imaginile de prezentare din cauza încălzirii în ultimii ani şi-a redus suprafaţa vizibil, dar drumul până acolo a fost foarte frumos pentru că pe lângă vegetaţia verde de la bază în contrast cu vârfurile munţilor acoperiţi de zăpadă erau şi foarte multe cascade ce şlefuiau pereţii reci ai munţilor. Există şi varianta mai uşoară şi aceea de a lua elicopterul şi de a ateriza direct pe gheţar şi presupun că te bucuri de privelişte foarte frumoasă, dar parcă cei 300 de dolari americani de persoană, preţul de la care pornea cursa pot fi folosiţi mai înţelept.

Dacă tot ne aflam în apropiere am vizitat şi un al doilea Gheţar Fox şi pentru că i-am dat totală încredere lui Google Maps am ajuns iniţial într-o pădure ce părea ca din basme dar nici gând să aibă vreo cale care să ne ducă la gheţarul cu pricina, care era la mare distanţă şi doar se zărea puţin printr-o mică crăpătură lăsată de doi copaci. În cele din urmă am reuşit să ajungem şi în parcarea de unde pornea traseul spre gheţar ce ar fi trebuit să dureze o oră dar cum nouă ne place să analizăm fiecare bucăţică din peisaj ne-a luat două ore până să ajungem înapoi la maşină.

Conştienţi că am poposit cam mult la cei doi gheţari am pornit pe drumul de coastă în direcţia Wanaka. Este o reală plăcere să conduci pe drumurile insulei de sud, erau porţiuni unde mergeam şi zeci de kilometrii până să întâlnim o maşină, mai că ne venea să ridicăm mâna în semn de salut că nu se ştia peste cât timp mai avem ocazia să ne întâlnim cu o alta.

Deşi eram pe fugă nu puteam să nu oprim la plaja Bruce Bay una din plajele preferate pentru neozeelandezi şi nu e de mirare datorită peisajului spectaculos ce îl oferă. Ultima oprire a fost la viewpoint-ul Knights de unde poți admira coasta abruptă de vest, scăldată de Marea Tasmania.

Ziua a patra – Wanaka și drumul spre Te Anau

Am început ziua cu o plimbare pe malul lacului Wanaka ce este al patrulea ca mărime din Noua Zeelandă şi se întinde pe o suprafaţă de 192 de kilometrii pătraţi.

Regiunea Wanaka este cunoscută pentru vinurile sale iar pe malul lacului sunt şi câteva plantaţii de viţă de vie, o atracţie pentru turişti.

Paralel cu lacul Wanaka aşezate parcă ar fi la o întrecere sportivă este lacul Hawea pe care noi l-am văzut prima dată pe timp de seară, şi nu puteam rata peisajul impresionant văzut la lumina soarelui. În același timp cu noi la lac a ajuns și o ploaie măruntă dar nu a fost cu supărare ca ne-a scos în cale un curcubeu cum nu mai văzusem de multă vreme.

Pentru că avea să ne întoarcem pe acelaşi traseu în 2 zile în drumul ce duce la Queenstown ne-am permis să rămânem mergem direct spre Te Anau fără a mai face alte opriri.

Ziua a cincea – Te Anau

Am facut un popas în Te Anau pentru a ne fi mai ușor să ajungem la Milford Sound un fiord impresionant de care o să vă povestesc în ziua a şasea.

Foarte multe persoane aleg varianta de a merge direct din Queenstown ce este o staţiune de munte foarte apreciată, dar până la Milford Sound sunt în jur de 300 kilometrii destul de mult pentru o singură zi,dacă e să îi parcurgi dus-întors.

Deşi programasem să facem în prima zi excursia spre fiord, vremea nu a ţinut cu noi iar drumul era blocat din cauza zăpezii. Aşa că am rămas în Te Anau şi nu am regretat deloc acest lucru.

Ne-am început ziua cu o plimbare de vreo două ore prin pădurea deasă de pe malul lacului Te Anau pentru că era o dimineaţă destul de rece am decis să facem doar traseul cel mai scurt de vreo 5-6km deşi aveam şi variante mai lungi de 10 sau chiar 60km, bine ultima variantă nu putea fi parcursă într-o singură zi.

După ce am îngheţat bine am plecat spre lacul Manapouri unde cred că am văzut cel mai frumos peisaj creat de munţii înzăpeziţi şi lac, am rămas acolo câteva ore bune pentru a ne bucura de frumuseţea locurilor.

Lacul are o legendă interesantă, se spune că erau două surori Moturua și Koronae, ce erau ficele unui mare conducător din regiune. Koronae a plecat într-o călătorie în adâncul pădurii şi a rămas blocată, iar Moturua a mers în căutarea ei, dar când a găsit-o şi-a dat seama că nu mai putea fi salvată şi au căzut amândouă într-un plâns amar. Moturua a rămas în pădure lângă sora ei şi pentru că nu au mai fost salvate au murit plângând şi în urma lacrimilor celor două surori s-a format lacul Manapouri, ce se traduce prin „inimă neliniştită”.

Ziua a șasea - Milford Sound și drumul spre Queenstown

A doua zi în Te Anau a fost cu mai mult noroc iar drumul spre Milford Sound s-a deschis aşa că am pornit grăbiţi în direcţia fiordului. Ultimii 30 de kilometrii sunt cei mai frumoşi am urcat până la aproape 1000 de metrii, se aseamănă cu Transfagarasan de la noi, dar este mai spectaculos datorită sutelor de cascade ce se formează pe pereţii munţilor.

Milford Sound este cea mai uimitoare atracţie naturală a insulei de sud, un fiord fascinant ce se întinde pe aproximativ 15 km.

Poţi să îi descoperi frumuseţea într-o croazieră de două ore printre vârfuri înalte ce ajung şi la 1600m şi cascade impunătoare. Am avut noroc să prindem una din zilele însorite ce sunt destul de rare în regiune, iar razele soarelui făceau o atmosferă şi mai plăcută. Ghida ne-a povestit că este impresionat şi peisajul când plouă deoarece numărul cascadelor creşte considerabil pentru că apa adunată prelinge pe stâncile înalte.

Am reuşit să vedem şi câteva foci şi pinguini ce se adăpostesc în zonă în sezonul rece.

Cu ceva regrete că au trecut repede cele două ore am pornit spre Queenstown unde rămăsesem restanţi cu câteva peisaje ce le văzusem doar noaptea, aşa că am făcut câteva opriri pe marginea lacului Wakatipu ce avea să ne însoţească încă vreo 40 de km până în Queenstown. Văzusem destul de multe lacuri în ultimele zile dar parcă fiecare avea ceva special cu ce să ne impresioneze.

Ziua a șaptea – Queenstown

Queenstown este un oraş staţiune înconjurat de munţi şi situat în golful format de lacul Wakatipu. Este foarte cunoscut pentru turismul de aventură şi schi, de aceea foarte mulţi iubitori de sport îl preferă pentru aş petrece vacanţele.

Sporturile ce pot fi practicate sunt foarte diverse de la salt cu parapanta sau parasailing până la diferite sporturi pe apă sau schi.

Dacă nu îţi surâde nici unul din sporturile de mai sus poţi să te plimbi pe malul lacului şi să hrăneşti pescăruşii şi raţele sălbatice sau să admiri Grădina Botanică ce se întinde pe o mica peninsulă. Iar dacă vrei să rememorezi scene din Titanic poţi face o plimbare pe lac cu un vas ce semănă cu cel scufundat.