sâmbătă, 26 august 2017

Noua Zeelandă, Insula de nord – peisaje de la capătul lumii!

După mai bine de o saptămână petrecută în insula de sud, am lăsat în urmă peisajele de iarnă idilice în schimbul cele de primăvară continuă. Insula de nord ne-a cucerit cu peisajele sale de un verde crud ce par a fi pictate de marii artişti ai lumii.

Dacă ar trebui să facem o recomandare care este cea mai bună perioadă de vizitat Noua Zeelandă am spune răspicat, lunile iulie, august şi septembrie, datorită peisajele rupte din poveşti, o combinaţie perfectă între primăvară şi iarnă. Uneori plouă destul de mult în această perioadă, dar până şi acele momente sunt plăcute pentru că cerul se colorează cu cele mai frumoase curcubeie.





Insula de nord este situată într-o regiune geografică activă cu numeroşi vulcani, izvoare termale, gheizere și lacuri vulcanice, ce atrag foarte mulţi turişti atât pentru tratament cât şi  doar pentru simple plimbări pe traseele special create.

Noua Zeelandă este frumoasă în special prin peisajele sale de aceea se recomandă să o descoperi bucăţică cu bucăţică nu doar să petreci câteva zile în marile oraşe aşă că am închiriat o maşina şi am pornit într-o frumoasă experienţă.


Ziua întâi - Bay of Islands


Bay of Islands este una din cele mai apreciate destinaţii pentru plajă, pescuit şi navigaţie din Noua Zeelandă, ce cuprinde 144 de insule şi numeroaşe peninsule, aşa că ne-am rezervat o zi pentru ai descoperi atracţiile.

Ziua a început cu o vizită la cascada Rainbow cu o înălţime de 27m, şi care se află la aproximativ 30 km de Paihia, unul din oraşele staţiune ale golfului. În apropiere se află Kerikeri Mission Station, unul dintre cele mai importante situri istorice din Noua Zeelandă ce păstrează poveşti interesante de pe vremea când Māori s-au întâlnit prima dată cu misionarii şi viaţa le-a fost schimbată pentru totdeauna. Puteţi vizita Magazinul de Piatră construită în 1832 dar şi cea mai veche clădire din ţară,
Casa Kemp finalizată în 1822 sau doar puteţi face o plimbare pe malul râului Kerikeri.







Zona Bay of Islands are foarte multe cascade frumoase de aceea încă 2 cascade le-am adăugat în itinerariul nostru, cascada Charlkie Rock şi cascada Haruru, după  care am pornit în grabă spre viewpoint-ul de la Oke Bay, unde se ajunge pe un drum de coastă cu vederi superbe asupra golfului.








 Ziua a doua - Drumul de la Paihia la Hamilton (via - coasta de vest)


 Deşi începuse foarte frumos ziua cu o plimbare pe plaja din Paihia, ploaia a ţinut morţiş să ne arate calea pe mai toată perioada, măcar a fost o „gazdă” bună iar atunci când trebuia să facem opriri ca să vizităm câte ceva îşi alunga imediat norii.

 Am înconjurat destul de mult alegând traseul dinspre costa de vest dar nu puteam rata să nu vedem ceva ce ne aştepta de vreo 2000 de ani în acea zonă.

 Prima oprire a fost Arai Te Uru ce se află la punctul de vărsare în mare a râului Waihou, iar de pe dealul ce intră în mare poţi avea o vedere impresionantă asupra coastei de Vest.




Dacă v-am făcut puţin curioşi ce ne aştepta de atât amar de vreme pe coasta de vest, ei bine... este vorba despre un arbore milenar, Tane Mahuta, despre care specialiştii spun ca are în jurul a 2000 de ani nu se poate stabili cu exactitate, a cărui înălţime depăşeşte 51 de metrii.

Privindu-l îmi imaginam cum ar fi oare dacă ar putea vorbi, dacă ne-ar povesti măcar o fărâmă din întâmplările adunate de atâtea secole, cred că ar avea câte o poveste diferită pentru fiecare om ce îl vizitează.



Ziua a treia - Hamilton, Hobbiton Movie Set şi Rotorua


 A fost cea mai aşteptată zi pentru că urma să vizităm sătucul Hobiţilor cel unde au fost filmate „The Lord of the Rings” şi „The Hobbit” aşa că ne-am trezit odată cu odată soarele şi am plecat în căutare de noi experienţe.

 Am făcut un mic popas Gradina Botanică din Hamilton ce pare impresionantă când te gândeşti că a fost făcută pe locul unei foste gropi de gunoi.

Odată terminată plimbarea am plecat spre Hobbiton Movie Set pentru că aveam vreo 40km de condus şi nu voiam în nici un caz să ratăm programarea.

Dacă aţi văzut filmul Hobbit cred că vă amintiţi de peisajele de poveste, cam aşa arată toată Noua Zeelandă şi în mod special zona unde se află satul Hobiţilor, acele scene din film chiar nu au avut nevoie de vreun retuş, ci poate doar de mici detalii pentru a realiza decorul.

 Entuziasmaţi până peste cap am urcat în autobuzul special ce ne-a  purtat pe văile idilice şi parcă cu cât ne apropiam mai mult de căsuţele cu pricina apărea ceva şi mai frumos în cale. Dacă nu ar fi fost un timp limitat cred că am fi putut rămâne acolo ore bune pentru a explora fiecare bucăţică din ferma lui Alexander, cel ce si-a pus ferma la dispoziţie pentru filmarea celor două serii de filme. Dar cum se zice în popor că nemulţumitului i se ia darul ne-am bucurat de cele 2 ore şi am visat că suntem parte din povestea lui Bilbo Baggins.













Nici nu am observat când a trecut timpul dar a venit momentul să plecăm spre Rotorua ce este un orăşel cunoscut pentru activitatea sa geotermală, unde am vizitat lacul Rotorua şi Guvernamant Gardens, dar şi parcul central Kuirau ce are o legendă impresionantă. Se spune că o frumoasă fată din regiune îşi făcea baie zilnic în lacul ce acum se află în centrul parcului, în lac locuia un dragon care a fost cucerit de frumuseţea femeii şi într-una din zile el a răpit-o şi nu a mai fost găsită. Pedeapsa pentru dragon a fost una foarte aspră iar la scurt timp lacul a început să fiarbă împreună cu toată zona din jur, iar astăzi continuă să fiarbă.









Ziua a patra - drumul de la Rotorua la Taupo


 A fost o zi plină de emoţii, pentru că am trecut printr-o regiune geografică activă, cu numeroşi vulcani, izvoare termale, gheizere și lacuri vulcanice, parcă nu prea era râsul nostru la glumele localnicilor făcute pe seama vulcanilor care puteau erupe în orice moment.

Prima oprire a fost la Waimangu Volcanic Valley  o zonă ce fierbe neîncetat. Acolo se află şi cel mai mare izvor fierbinte din lume ce formează Lacul Frying Pan cu o adâncime medie de 6m şi care acoperă 38.000 de metrii pătraţi.






 La câţiva kilometrii distanţă este un izor geotermal Kerosene Creek ce se îşi amestecă apele cu un pârâu rece, şi le face numai bune pentru o baie relaxantă.


După ce am privit cu ceva invidie la cei ce se scăldau am plecat spre Waiotapu o zonă spectaculoasă ce plutea într-un nor de abur care se numără printre cele mai colorate zone vulcanice din lume. Cel mai fotogenic este lacul Champagne, înconjurat de o margine portocalie formată din depuneri strânse de secole.








 La câţiva kilometrii de Taupo se află cascada Huka, ce impresionează prin culoarea sa asemănătoare cerului şi debitul de apă ce poate ajunge şi până la 220.000 de litrii pe secundă. Râul Waikato la câteva sute de metrii în amonte se îngustează iar de la cei 100m trece printr-un canion de doar 15m şi îşi continuă cursul până ce ajunge în lacul Taupo.





 Ne-am continuat şi noi drumul odată cu apa râului şi am ajuns pe malul lacului Taupo ce ne-a oferită o frumoasă privelişte spre muntele Ruapehu cel mai înalt vulcan al Noii Zeelande, ce dormea adânc sub o pătură de zăpadă, am făcut linişte ca să nu il trezim şi am continuat să admirăm priveliştea până la apus.



 Ziua a cincea - Waitomo Glowworm Caves


 Peştera Waitomo Glowworm este una din cele mai impresionante văzute până acum şi un adevărat magnet pentru turişti, deoarece mii de mici creaturi strălucesc pe tavanul peşterilor, sunt denumite viermi strălucitori datorită aspectului lor, dar defapt sunt larve, ce se găsesc în peşterile umede, şi care se hrănesc cu musculiţe sau tânţari. După o perioadă de câteva luni creează un cocon care se transformă într-o musculiţă asemănătoare tânţarilor care trăiesc doar câteva zile sau poate chiar ore dacă sunt prinse de celelalte larve.

 Plimbarea cu barca prin peşteră a fost foarte frumoasă ai impresia că toate stelele cerului s-au ascuns în peşteră pentru a oferi un adevărat spectacol pe timpul zilei.

Sunt înterzise pozele în peşteră aşa că am ataşat câteva imagini de pe site-ul oficial.

 Copyright Waitomo Glowworms Caves

Copyright Waitomo Glowworms Caves

Ne-am continuat drumul nostru cu destinaţia Auckland doar cu mici opriri pentru a privi încă odată peisajul ce avea să il lăsăm în urmă. 



 Două zile în Auckland


Auckland este cea mai populată zonă urbană din țară cu număr de aproximativ 1,5 milioane de persoane, este singurul oraş din lume construit pe un câmp vulcanic bazaltic care este încă activ.

Ne-am început prima zi de vizitat cu Auckland Domain ce este cel mai vechi parc din oraş ce se întinde pe 75 de hectare amplasat exact pe craterul lăsat de erupţia vulcanului Pukekawa. Parcul conţine şi o frumoasă grădină de iarnă împărţită pe 2 sere ce îţi încântă privirea prin varietatea de culori.






Parcul găzduieşte şi Muzeul Memorial de Război (War Memorial Museum), un muzeu important al ţării ce prezintă istoria şi cultura Noii Zeelande.




Următoarea oprire a fost la parcul Albert unde am făcut o frumoasă plimbare pe aleile pline de flori şi copaci înfloriţi un peisaj cu care suntem obişnuiţi în lunile martie şi aprilie şi nu în plin august. Paşii noştri sau oprit la Galeria de Artă ce găzduieşte colecţii naţionale şi internaţionale, un număr de aprox 15000 de lucrări de artă.













Apusul am vrut să il vedem de la înălţime  aşa că am urcat în Sky Tower, un turn de observare de 328m înălţime.







 A doua zi am început-o cu o vizită la Catedrala Sf. Patrick ce a fost finalizată în anul 1908 şi care de-a lungul timpului a suferit diferite modificări pentru a ajunge la clădirea frumoasă de astăzi.




 Ne-am continuat vizita noastră cu o plimbare prin port de unde am luat feribotul pentru a ajunge la Devonport ce este una din cele mai vechi aşezări din Auckland.  În centru domneşte vulcanul Victoria unde se poate ajunge într-o plimbare de 30 de minute de la port şi care oferă o privelişte spectaculoasă asupra Aucklandu-ului.









Traseul ales de noi pentru cele 7 zile!



Să aveţi o zi de poveste!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu